Frumos, nu? Ploua toata saptamana ca replica la saptamana trecuta. Ai mei muncesc. Eu sunt satul (nu de munca, de rutina). Imi tarsai picioarele zilnic pana la scoala, pietre mici imi intra in adidas si ma rod, mai mult psihologic decat fizic. Casa imi miroase a oboseala si in fiecare dimineata inainte sa plec ma gandesc ca locul meu nu e aici. Nu e vreo problema, nu am fost niciodata vreo fire prea statornica. Am si uitat de blogul meu. L-am redescoperit azi intamplator, dar se prea poate sa ma tin de scris pe el. Sau nu. Am planul mare in fata, dar eu ma ratacesc in detalii in timp ce viata trece pe varfuri pe langa mine. Vara… peste doua saptamani.
