Aveam nevoie de una… Niciodată nu e prea plăcut sa ramai blocat intr-o stare, indiferent de ea. Dacă eşti fericit tot timpul, nu mai vezi pădurea de copaci, dacă eşti stresat tot timpul, pana si cerul senin de vara îţi poate părea o furtuna in devenire, iar dacă eşti deprimat… Poţi sa pleci ca sa nu îmi perturbi mie starile. Am simţit in sfârşit vacanţa, mi-am lepadat lesa ce mă tinea atât de ancorat in trivial, iar acum pot sa vad lumea putin mai bine, fără sa mă prostesc si sa confund esenta cu aparenta. Poate sunt mai zen, poate feng-shui-ul exista… Dar ce-ar fi sa-mi treacă?
Arhivele lunare: iunie 2010
Frumos, nu? Ploua toata saptamana ca replica la saptamana trecuta. Ai mei muncesc. Eu sunt satul (nu de munca, de rutina). Imi tarsai picioarele zilnic pana la scoala, pietre mici imi intra in adidas si ma rod, mai mult psihologic decat fizic. Casa imi miroase a oboseala si in fiecare dimineata inainte sa plec ma gandesc ca locul meu nu e aici. Nu e vreo problema, nu am fost niciodata vreo fire prea statornica. Am si uitat de blogul meu. L-am redescoperit azi intamplator, dar se prea poate sa ma tin de scris pe el. Sau nu. Am planul mare in fata, dar eu ma ratacesc in detalii in timp ce viata trece pe varfuri pe langa mine. Vara… peste doua saptamani.
