Skip navigation

Aveam nevoie de una… Niciodată nu e prea plăcut sa ramai blocat intr-o stare, indiferent de ea. Dacă eşti fericit tot timpul, nu mai vezi pădurea de copaci, dacă eşti stresat tot timpul, pana si cerul senin de vara îţi poate părea o furtuna in devenire, iar dacă eşti deprimat… Poţi sa pleci ca sa nu îmi perturbi mie starile. Am simţit in sfârşit vacanţa, mi-am lepadat lesa ce mă tinea atât de ancorat in trivial, iar acum pot sa vad lumea putin mai bine, fără sa mă prostesc si sa confund esenta cu aparenta. Poate sunt mai zen, poate feng-shui-ul exista… Dar ce-ar fi sa-mi treacă?

Frumos, nu? Ploua toata saptamana ca replica la saptamana trecuta. Ai mei muncesc. Eu sunt satul (nu de munca, de rutina). Imi tarsai picioarele zilnic pana la scoala, pietre mici imi intra in adidas si ma rod, mai mult psihologic decat fizic. Casa imi miroase a oboseala si in fiecare dimineata inainte sa plec ma gandesc ca locul meu nu e aici. Nu e vreo problema, nu am fost niciodata vreo fire prea statornica. Am si uitat de blogul meu. L-am redescoperit azi intamplator, dar se prea poate sa ma tin de scris pe el. Sau nu. Am planul mare in fata, dar eu ma ratacesc in detalii in timp ce viata trece pe varfuri pe langa mine. Vara… peste doua saptamani.

Unde va sunt preotii acuma? Tin predici, poate binecuvanteaza case? Banuiesc ca asta fac atunci cand trec sarbatorile, iar auditoriul lot se reduce din nou la babute disperate, oameni slabi si copii tarati in biserica de cei mai sus mentionati.
Dar nu ii chemati sa se alature voua in sfanta rugaciune intru dispersarea satanicului nor de cenusa? Oare vine apocalipsa? Ow mah gawd, dar fugiti de pe planeta pentru ca urmatorul lucru ce va sa vina este bestia cu 7 capete (nu e nici o metafora pentru vreun organ).

Ba ce cinicu’ dracului m-am facut… Ntz ntz ntz… Nu iubesc, pentru ca nu ma rog la Dumnezeu, n-am putere sa mananc pentru ca sunt mahmur dar am putere sa ies mai pe seara. Cineva sustine ca ii place sa schimbe oamenii, sa ii aduca la valorile ei, practic sa ii corupa, ca un fel de Agent Smith cu floricele si credinta. Oricum, eu prefer sa raman la valorile mele, sa o las sa-si faca hobby-urile, iar despre Valentine’s day nu vreau sa zic decat ca, daca esti baiat, ziua asta e aproape ca ziua in care o sa fii inmormantat, numai ca atunci nu e nici cea mai mica sansa sa te “distrezi” la sfarsit.

Ce titlu pus la misto… In fine. Azi am avut ocazia de a vizita institutul oncologic si de a vedea cum e sa fii medic, lucru de care banuiesc ca voi ajunge sa fiu plictisit intr-un final. Am vazut cateva proceduri medicale, am observat pacienti si mi s-a spus despre cum e sa fii medic in Romania… Se pare ca e teribil. Doctorii au incercat sa ma convinga sa ma reorientez, in special catre drept, pacat ca sunt mult prea incapatanat ca sa-i ascult. Le sunt, in ciuda acestor fapte, incredibil de recunoscator ca m-au primit printre ei. Momentul culminant al zilei a fost cand un pacient a venit cu o tumoare maligna in centru ficatului, si anuntul ca va urma sa faca sesiuni de chimoterapie. Nu am mai vazut pana acum o vointa de supravietuire precum am vazut cand ma uitam la omul in cauza. De-abia astept sa practic si eu…
In orice caz, exista si reversul medaliei. La intrarea din spital se afla un mare panou, initial gol, pe care au scris niste persoane indemnuri si mesaje pentru suferinzii de cancer. Pe langa toate aspectele religioase mentionate si Get well soon!-urile de rigoare, un moralist prin excelenta, puritan premiat, a scris deasupra tuturor celorlalte mesaje: ” Neascultarea este radacina tuturor bolilor!!!”. Intr-adevar, daca nu te speli dupa urechi, mananci fructe nespalate si stai afara la fotbal in loc sa iti faci temele sansele de a face cancer cresc cu 49846546545525225%. Multumim pentru nepretuita opinie medicala si puternicul spirit moralist atat de cu pasiune aplicat unor oameni pe moarte. Ce ne-am face fara invataturile crestine ale unui semidoct cretin?

Azi va fi o zi buna, si nu ca in cantecul ala de la Black Eyed Peas. N-am nimic planificat, pot sa stau toata ziua in pat daca vreau si o sa citesc. Mi-a fost dor de timpul liber pe care l-am sacrificat atat de eroic in ultima saptamana… Pana si sa scriu intrarea asta scurta mi-a placut… Acum ca am facut-o si pe asta, ma duc sa ma culc la loc.

Si cica istoria nu e interesanta… Vine vacanta, in sfarsit o sa fiu liber si n-o sa mai recurg la metode antisociale si depresive cum sunt vizionarea videoclipurilor de pe youtube. De-abia astept…

Asa vreau si eu sa fiu cand o sa fiu mare! Sa pot sa imi exprim frustrarile printr-un videoclip atat de viral! Sa stie lumea ca toti suntem roscati cand se stinge lumina, da?!! Si ca saracii copii ginger, cum au lucrat ei pe plantatiile de bumbac… De ce sa faci misto de el? Doar pentru ca e un inadaptat social, cu probleme de greutate si pe langa asta e diferit fara ca diferenta lui sa-l faca util cumva?! Darwin ar spune sa il lasam sa moara si sa speram ca nu se va reproduce, dar cu infatisarea asta ma indoiesc ca are sanse. Ma rog, la mai multi nebuni extrovertiti!!

Hai sa incepem. De fiecare data cand dau sign in parca aud It’s me, bitches! asa ca hai sa facem seara asta una memorabila. V-a fost dor de mine? Nici mie de voi, da ma plictisesc uitandu-ma la Saw VI, din nou, asa ca m-am hoatart sa mai zic doua, trei cuvinte despre chestii. Am inceput sa citesc “Cel mai iubit dintre pamanteni”, al lui Marin Preda. Nu am pretentia ca inteleg situatia tarii in momentul in care a scris Preda romanul in cauza, dar pornirile hotarat anticomuniste intr-o perioada in care foametea si prostia dominau ma face sa vreau sa il aclam pe acest om. Pacat ca a murit.

Anu’ asta craciunul a fost minunat… Invitatii televiziunii romane erau la un pas de a arunca in mine cu fecale, pentru ca nu sunt la biserica, apoi am avut onoarea sa-i vad pe Mircea Badea si pe Oreste certandu-se in legatura cu existenta sau credinta intr-o divinitate. Cel mai tare m-a iritat increderea lui Oreste cum ca are dreptate, incredere care imi inspira o aroganta latenta. Oare mandria nu era un pacat?
Si acum sa trecem la familie. Aceleasi glumite obosite, mesaje siropoase primite pe telefon, mail, hi5, youtube si mess, aceasi vesnica intrebare: “Vrei si tu putin alcool?” de parca urma sa beau un sfert de pai de Bailieys si dupa sa ma impleticesc beat muci, in semiconstienta, catre camera mea unde sa lesin si sa vomit. Mos Craciun a fost demis, e criza, drept urmare l-am vazut zilele astea cersind la metrou, Iisus e mort pe cruce sau ceva de genu, situatia economica mondiala e invelita intr-un strat gros de esec. La multi ani!

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.